Posted tagged ‘imax’

Experienta 3D la cinema Movieplex …dezamagire

30 Octombrie 2008

Aseara am zis sa mergem la un film. Cineva a venit cu propunerea sa mergem la un film 3D. Singurul care ruleaza in Bucuresti (nu stiu de restul tarii) este „Calatorie spre centrul pamantului”(„Journey to the Center of the Earth„).

Filmul parea fantezist inca de la inceput, si speram ca vazut in proiecte 3D sa fie mai spectaculos.
Nu era prima data cand mergeam la un film 3D (prima oara am fost in Viena), si de aceea tot timpul m-am gandit ca voi compara cele doua experiente. In Viena, am vazut un film despre ocean, un documentar filmat (in pararlel rulau si niste animatii pe calculator, dar am preferat ceva filmat) si experienta a fost super. Pentru crearea senzatiei de tridimensionalitate foloseau niste ochelari, cu polarizare diferita pentru fiecare ochi. O solutie simpla, ieftina si eleganta si in plus comoda si fiabila. In concluzie, imi parea o reteta de succes si a fost un succes.

Dar, sa revin la experienta de aseara. Primul lucru care m-a surpins a fost atentia celor de la Movieplex pentru a impiedica spectatorii sa faca poze. De ce ? Oricum vizualizarea se bazeaza pe folosirea ochelarilor, iar fara ochelari vezi doar o imagine dubla. Deci ce poti fotografia sau inregistra? Majoritatea oricum nu fac poze ecranului, ci oamenilor din jur purtand acei ochelari, deci aceasta teama paranoica a celor de acolo imi pare nefondata

Al doilea lucru surprinzator a fost ca la intrare, unii spectatori refuzau sa ia ochelarii pe care cineva ii intindea tuturor. Faza a fost oricum subiect de „misto” pentru cei din sfaff-ul Movieplex.
Cand am primit ochelarii m-au surpins prin masivitate. Erau foarte rigizi si relativ mici. Cu greutate se puteau purta peste ochelarii de vedere si asta m-a deranjat destul de mult. De ce nu s-au gandit ca unii vor avea aceasta nevoie ? I-am studiat putin si am observat ca aveau un fel de senzori de infrarosu.

Am ajuns inauntru si a inceput filmul. Dupa primele cinci minute am inceput sa imi dau seama ca ochelarii mei nu functionau. Vedeam doar imagini duble si foarte verzi.Imediat mi-au venit in minte acei senzori si am realizat cu tristete ca ochelarii mei erua defecti. Oare cati din sala mai erau ca mine ? Am vazut cativa care s-au dus sa isi schimbe ochelarii, dar eu eram undeva in mijlocul randului si ar fi insemnat sa dernajez o gramada de persoane. Nu toate scenele erau 3D, asa ca am zis ca se poate si asa.
Titrarea se vedea dublu tot timpul, si de catre mine si de cei care aveau ochelari in buna stare de functionare. Oare e normal ? Cred ca nu …

In concluzie, experienta nu a fost una laudabila. Sper ca pe viitor sa nu mai fie astfel de probleme si oamenii sa inteleaga ca se pot folosi si alte solutii, mai simple si implicit mai fiabile. Una peste alta, filmul doar pentru experienta 3D se merita vazut, doarece povestea in sine si realizarea  cinematografica nu au fost extraordinare.

Ca fapt divers au fost si niste aspecte amuzante in film:

– unul din personaje avea acces la internet wireless in avion, pe al sau PSP, desi abia acum se discuta introducerea accesului la internet in timpul zborului

– aflat sub pamant in „lumea pierduta” a primit un apel pe mobil. Oare cat semnal e sub pamant 🙂 ?

– plantele carnovore uriase pot fi batute bine cu pumnii pentru a scapa de ele;

Nu pot sa nu recomand si altora aceasta experienta. Poate altii au mai mult noroc. Cei cu care am fost la acest film mi-au zis ca experienta a fost destul de convingatoare.

Better luck next time !

Anunțuri