Tara frumoasa, cere sacrificii sa o vezi …pacat…


De când mi-am luat maşină, mi-am propus sa va cat mai multe din ceea ce are de oferit România.

In week-end, m-am gândit ca ar fi timpul sa încerc si drumul cel mai spectaculos din tara (si chiar din Europa, după cum scriau cei de la TopGear într-una din revistele lor). In consecinţă, cu o jumătate de rezervor plin (ca de…e diesel😛 ) am pornit la drum.

Prima escala era programată in Piteşti unde am înnoptat. Drumul pana acolo mi-a readus aminte ca mai avem mult pana sa ajungem restul Europei la capitolul civilizaţie. Prima si singura autostradă finalizata (si in continue reparaţii), A1, este un fel de drum naţional cu parapet intre sensuri. Totul pare aşa de antic, de la construcţiile din jur si infrastructura adiacenta autostrăzii, pana la maşinile care te forţează sa mergi tot timpul pe banda a doua prin faptul ca merg mult prea încet (si nu ca as fi eu un vitezoman, dar totuşi 70 km/h pe autostrada mi se par putini).

A doua zi dimineaţa am pornit spre Curtea de Arges, dar elanul mi-a fost readus la cote normale de intersecţia cu… autostrada. Da, aţi citit bine! Autostrada se termina într-o intersecţie destul de aglomerata. Situaţia se doreşte a fi corectată printr-un pasaj subteran, dar lucrările generează un haos si mai mare. Dar trecem si de ăsta…cu răbdare si atenţie si continuam drumul.

Curtea de Arges, ne întâmpina cu liniştea unui oraş istoric pus intre dealuri, încărcat de istorie si cu un trafic îngrozitor pentru o zi de sâmbăta, dimineaţa. Toată circulaţia de desfăşura pe un singur fir lung, uşor şerpuitor. Ce m-a frapat la acest oraş a fost numărul de taxiuri, plecând din oraş cu senzaţia ca jumătate din maşini sunt taxiuri.

Următoarea oprire programată a fost la Vidraru. Pana acolo drumul a fost superb, cu serpentine si un trafic potrivit. La prima vedere drumul parea  prost, dar ulterior aveam sa apreciez înzecit calitatea lui. La Vidraru, ne-a întâmpinat o mare RECLAMA🙂 vopsita pe un perete al muntelui, o mulţime de maşini si „tradiţionalul” porumb fiert sau copt.

De aici aveam sa înţeleg diferenţa intre judeţe când vine vorba de administrarea drumului. Fusesem prevenit posturi pe diferite forum-uri ce prevesteau un drum dezastruos intre Vidraru si Balea Lac. Dar orice post nu poate descrie cum arata acest drum. Este precum o sita, in care ochiurile sunt gropi in asfalt. Orice tentativa de a ocoli miile de gropi e inutila si mare parte din plăcerea drumului este anulata. Şoferii maşinilor mai joase merg cu mare băgare de seama, iar cea mai ingrjoratoare imagine a fost cea a asfaltului care se desprindea sub rotile maşinii din fata. De partea cealaltă, in judeţul Sibiu, drumul era parca de pe alta planeta, neted, marcat, cu alte cuvinte o plăcere sa conduci. Deci se poate!

Intebarea care se ridica este cum de in Sibiu se poate, iar in Arges mai toate drumurile sunt proaste (Transfagarasan, drumul spre Rm-Valcea, spre Craiova, etc). Sa fie oare faptul ca acolo e mai mult sange nemtesc? As prefera sa nu fie asta raspunsul pentru ca asta inseamna ca salvarea noastra sta intr-o transfuzie si nimic altceva nu ne poate schimba….

Explore posts in the same categories: Uncategorized

Etichete: , , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: